alexandra | 
02 6th, 2010| 
Mi se pare foarte amuzant ca cineva isi poate inchipui sute-milioane de voluntari romani iesiti sa curete tot gunoiul din tara intr-o singura zi.
Poate siteul e metaforic si nu m-am prins.
Ian
3
Poze cu biserica fortificata Biertan, biserica din Saros pe Tarnave,Vila Franka din Sighisoara, sighisorence si prietenii lor petrecareti.
Dec
3
Renee French este autoarea unor carti de benzi desenate cu povesti inspirate din singuratatea oamenilor, dupa cum declara intr-un interviu pentru comicbookbin.com in 2007. Imi place finalul paragrafului.
“What they do when it’s just them, alone in the house, alone in life, even if they’re with someone physically. Edison was alone, even living with his father, and then with Patrice. And when he was alone in a room, his toys and drawings were more alive to him than his family. Or, warmer to him. Also, I like to think about life for people who have nobody. If you look at novels or movies or songs, it seems that if you don’t have someone, you don’t exist. You’re nothing. I don’t believe that.”
Gandirea e simpla iar desenele pe care le naste sunt unele gretoase, altele dragute, dar in toate se gaseste ceva deranjant. Vezi iepurele de mai jos !
The Lost Portfolio e un album cu desene insotite de o descriere a locului in care au fost desenate. Arata cam asa :
Dec
3
Pe 12 si 13 Decembrie se organizeaza targul de cadouri “Boutique de fineturi – Mic targ de delicatese si cadouri cu stil” la Cafepedia (str. Artur Verona nr 2). Citeste mai multe despre eveniment la :
Dec
2
Mielul, ratacind prin padure, da de o haita de lupi. Nu i se pare straniu ca nu e la pasune si nici ca sunt lupi in jur. Mielul paseste cu incredere de parca ar vrea sa ajunga mai repede la finalul acestui vis urat. Si scapa.
In continuarea visului mielul se trezeste in poarta cimitirului si intra fara sa se gandeasca la nimic. Poarta o gaseste nepazita. Mai face cativa pasi si se trezeste-n rai. Raiul este gol de sfinti si scaldat intr-o lumina banala de toamna, usor aurie. Il intampina un Iisus gol si proaspat dat jos de pe cruce. Inca nu se poate tine bine pe picioare, se sprijina de pereti ca sa stea drept si are ochii bulbucati.
Iisus ii da buna ziua, il felicita ca a ajuns asa departe si ii spune ca trebuie sa se intoarca imediat. Mielul se uita buimac si nu se-ndura sa plece. Atunci Iisus ii spune ca-i va da si-un caine ca sa nu se intoarca cu mana goala. Mielul accepta, n-are incotro, si face cale intoarsa.
In cateva minute se scurge o jumatate de viata pamanteasca si mielul nu mai este miel. Acum merge la turma pe doua picioare si nu-i nici urma de caine in jur. Noile circumstante nu sunt un impediment – mielul tot ca miel se poarta. Nu il doare nimic, nici despartirea de rai care se spune ca ar trebui sa doara. Mai gafaie, ce-i drept, din cand in cand de graba cu care a plecat de acolo.
Oct
9
Am fost ieri la Animest la seara Balkanimations. Mi-au placut :
Firul Ariadnei – versiunea maghiara a mitului e pe fundal verde si cu final fericit pentru taur. Foarte amuzant !
Peep show de pe Youtube :
Construirea cetatenilor – putin cam moralist pentru o joi seara in conditiile in care celelalte animatii erau stop motion cu personaje din plastilina.
Trei surori si Andrey – animatie inspirata dintr-o poveste de A. Cehov, coproductie Germania – Bulgaria. Filmul este o succesiune de picturi - initial s-au filmat scenele cu personaje umane care apoi s-au printat pe hartie, scena cu scena, si au fost colorate in uleiuri. Costul total : 40.000 eur iar proiectul a inceput in iunie 2006.
Rezultatul :
Sep
27
Sa ne imaginam un copil imbracat in blugi uzati si un tricou. Pe perete are un poster gigantic cu poza de mai jos.
Nu-i e foame, nu-i e frig si a dormit bine. E tanar, putin inhibat si experienta cu tinerele domnisoare nu-l recomanda.
Autorul lui preferat este Franz Kafka. A citit tot ce i-a picat in mana cu romane, nuvele, proza scurta si corespondenta cu tot. Ii place Kafka pentru ca in prima zi de scoala nu era cel mai vorbaret copil, nici cel mai prietenos copil si nici cel mai bun la ora de sport si totusi era singurul din clasa care auzise de Kafka. Ii place Kafka pentru ca personajele lui se potrivesc atat de bine cu firea lui incat incepe si el sa se transforma treptat intr-un personaj la fel cum Gregor Samsa s-a metamorfozat intr-un gandac.
A citit undeva ca au mai scris si alti autori romane psihologice, psihedelice cu eroi moderni carora le e frica de femei, sunt excesiv de politicosi – sunt oameni marunti, lipsiti de vicii, cerebrali, visatori, genul de oameni simpli care vor sa fie personaje respectabile si care se plimba noapte pe strazi topindu-se in peisaj. Ba unii autori au nascut asemenea personaje chiar inainte domnului Kafka. La inceput nu i-a venit sa creada. Apoi i-a gasit pe Knut Hamsun si pe Gogol. Foamea – Mantaua – Metamorfoze… Sinapsele s-au facut si mult mai bine decat as putea sa le descriu acum in cateva cuvinte. Copilul citea in continuare autor dupa autor, mut de uimire.
I-a picat in mana la un moment dat si volumul lui Balzac, Pescuitori in ape tulburi, dar dupa ce a dat un search pe google.ro si a vazut ca nu s-a deranjat nimeni sa-i traga un review a zis ca nu merita. Subiectul e mult prea expirat si apoi el nu vrea sa se descurce in viata dupa bunul exemplu al parvenitilor si oportunistilor. E sub nivelul lui. E atat de tanar si deja atat de intolerant.
Ar prefera o functie obisnuita, cu putine responsabilitati, pentru care nu trebuie sa se zbata. Ar vrea sa cunoasca oameni interesanti, sa fie liber si fericit ca un copil si sa nu faca nimic deosebit pentru toate astea. Copilul nu o sa fie niciodata un boschetar decat daca o sa aleaga asta in mod constient. Copilul nu o sa vrea niciodata mai mult decat isi permite sa vrea si nu o sa reuseasca nimic mai mult decat isi propune.
Sunt unele carti pe care un copil tanar, emotiv, satul, pieptenat si imbracat poate nu ar trebui sa le citeasca.
Sep
5
Andrei spunea ca domnul Cohen e un santajist sentimental. Statea cu capul pleca, palaria in mana si tot dadea sa plece.
Din cand in cand se mai lasa in genunchi. Pleca topaind. Iar dupa ce a anuntat ca este ‘Closing Time’ a plecat si s-a intors cantand “I tried to leave you… I hope you’re satisfied Bucuresti !”.
Si am fost.
La final ne-a binecuvantat cum binecuvanteaza un bunic niste copii rataciti care mai au multe de mers pana acasa. Smerenia lui si neascultarea noastra. Ne-a zis de noroc, familie, fericire si pace in singuratate pentru cei fara noroc. “Thank you for keeping my songs alive all these years. Drive safe !”.
Lumea deja se grabea sa iasa de pe stadion, sa prind tramvaiul, sa gaseasca masina, sa iasa odata din multime. Graba zilnica pe care nu o sa o inteleg niciodata. Poporul nu a ramas socat, probabil se intreaba ce dracu vrea si asta. De unde atata bunatate.
Ma gandem la romanele lui. La indieni din America, la partile corpului care toate pot sa ofere o placere hedonista, fara exceptie. La un genunchi atins cu buze si la condus sute de km dezbracata cu fundul pe bilute de lemn, alaturi de autostopisti care te mangaie. Sotia prietenului si boschetarii din pivnita. La fecioara, la tinerete si la noapte in care am vazut Natural Born Killers. Cuvintele n-ar insemna atat de mult daca n-ar fi cantate. Charilie Manson n-a fost poet.
Aug
14
dupa un weekend in care mi-am mutat lucrurile din vechiul in noul apartament (nr 4 in ultimul an) si am butonat ultimele chestii pentru job, am dormit 4 ore si am mancat mult tort cu fructe … mi-am impachetat lucrurile si am plecat la Amsterdam.
Skyeurope face escala de 9 ore in Viena asa ca am avut timp de-o cafea si de un mars de forta pe ruta Stephansplatz – Hofburg – campia unde Hitler a fost aclamat anuntand anexarea Austriei – cai lipitani -Maria Theresa – cladirea cu varza si Technische Universitat Wien in fata careia l-am pozat pe Andrei.
Amsterdam. ora 21. strazi inguste si cladiri ca de turta dulce din caramizi rosii si negre. clopote fara biserici. canale si boschetari blonzi si fericiti. Leidseplein. coffeeshops, smart shops si hotelul in care ne-am cazat la un indian ce vorbea in soapta.
Aug
2
Poveste despre omul mic si omul mare.
Omul mic era prea mic ca sa fie acceptat de societate, astfel traia in singuratate si in intuneric. Omul mare era prea mare ca sa-l placa cineva si traia drept urmare in conditii foarte asemanatoare. Intr-o zi, trecand prin fata crasmei din care rasuna un duet (probabil erau viori) cei doi se intalnesc.
Faptul ca ambii se aflau in aceeasi zi, in acelasi timp pe strada nu este o coincidenta. Ambii se gandeau la diavol si la moarte in timp ce se indreptau spre brutaria din colt. Mobilul este foamea. Decorul - terasa crasmei cu bere la oferta si o masa libera la umbra. Ambii se abat de la traseul initial si pasesc grabiti spre acea masa din colt hotarati sa dea ultimii bani de paine pe o halba. Ajung la masa in acelasi timp. Acum sunt fata in fata. Ezita, apoi se aseaza. Acesta este punctul culminant.
De atunci omul mic traieste in umbra omului mare iar umbra lui nu se distinge de a acestuia.
Omul mic stie sa vorbeasca, pe cand cel mare stie sa loveasca. Unul e rezistent la alcool iar celalalt e rezistent la femei. De atunci cei doi ies la lumina ca o singura fiinta si nu se mai despart. Pasesc unul in umbra celuilalt si nu au nevoie de cuvinte. Povestea e despre mitul androginului sau o romanta cu homosexuali intr-un oras mic de provincie.
Nu fulgerul lui Zeus i-a despartit, la final a fost cu totul altceva.
…