alexandrabalan.ro

Poze cu biserica fortificata Biertan, biserica din Saros pe Tarnave,Vila Franka din Sighisoara, sighisorence si prietenii lor petrecareti.

E greu sa exprimi un lucru in mod coerent si clar. Dar constructia complicata enerveaza. Cand nu exista de fapt nici un mesaj sofisticat, ci vorbe aruncate spre amuzamentul propriu si nu spre a fi intelese.

O propozitie lunga in limbaj de lemn te poate totusi salva de-o melodrama. Doar intr-o oarecare masura. Si anume in masura in care impacientarea partenerului de conversatie impiedica muzica din fundal sa devina ubicua.

Viorile tac, sentimentul de a doua zi ramane.

Asta mi-a adus Mos Craciun in 2004 pentru ca a considerat ca sunt la varsta emotionala a unui copil intre 3-7 ani si s-a gandit sa-mi faca o bucurie. Asa ca m-am bucurat.  De cartea ponosita si de povestea cu talc. Pentru cine vrea sa priceapa povestea spune ca daca esti un baiat lenes o sa te ratacesti la un moment dat in padure….

( Nu te du Ioane ! Nu ma lasa de mana ! )

Acolo te vor prinde niste talhari te vor trata dupa legile lui Sade si apoi te vor arunca legat intr-un butoi. Nu s-a speriat Ioanea Mamei de atata lucru. A rabdata si norocul i-a zambit pentru ca in cele din urma a ajuns viu si nevatamat acasa.

Poze urate a ramas pe tot parcursul anului criteriul de cautare care imi aduce cei mai multi vizitatori. Inca tot nu m-am prins ce anume vor sa gaseasca acesti vizitatori. Ftraian face poze urate pentru oameni tristi, pentru ca vrea ca acestia sa se bucure ca nu o duc mai rau. Dupa parerea mea pozele mele sunt mai urate decat ale lui, probabil un alt fel de urat, cel putin prin prisma faptului ca eu nu pozez cu un DSLR.

Iarna e urata la Sighisoara cand nu merge sania si patinoarul nu s-a mai deschis de cativa ani. Colectia de poze urate din acest an se intituleaza Venus invesmantata in blanuri.

Ce fraiera ar linge un turture de gheata format de peretele pivnitei din spatele blocului ? Ei bine….

Din locul in care stateam rezemata de zid cand ma striveai tinandu-ma in brate si pipaindu-ma lasciv a crescut o cocoasa de metal. E atat de gri si mare incat e greu de trecut cu vederea.

Eu si ei. Din mers. Road trip sau Transilvania din masina.

Treceam cu trenul pe langa crucea de pe Caraiman si colega de compartiment spunea ca trebuie sa imi pun o dorinta. Pentru ca ei i s-au implinit toate dorintele pe care si le-a pus vreodata in fata respectivei cruci. Am strambat sceptica din nas. Moment in care mi s-a aratat din nou dupa multa vreme Sf Ioan Botezatorul, un personaj pe care l-am cunoscut candva in The Jack, acum in sacou rosu si cu un zambet zeflemitor pe buze. Trecea pe culoarul trenului, s-a uitat pentru scurta vreme la mine de parca m-ar fi recunoscut, apoi si-a continuat drumul spre toaleta. Mi s-a taiat respiratia pentru un moment gandindu-ma la aceasta coincidenta care a dat unei scene banale o tenta cam mistica.

Povestea lui Ioan scrisa de mine atunci o gasiti aici.

In afara de acest eveniment Pastile nu au adus nici o iesire din cotidian pentru mine.  Nu cred in iepurasi care se spune ca au fost candva o pasare ranita, transformata spre salvarea ei intr-un simbol al fertilitatii cu urechi lungi. Si mi se pare o exagerare ca nemtii au inventat toata povestea cu iepurele asta cu bun simt care se pricepe sa orneze oua si are calitatea pasarilor de a le depune. Nu am participat niciodata la slujba de Inviere. Nu am primit lumina si nu am facut ture in jurul bisericii. Dar am fost ca de obicei in oras pana la ore mici ale diminetii si am ciocnit multe pahare de vin in cinstea Mantuitorului.

Sighisoara. Acasa. Zapada. Dealuri cu brazi in loc de plicticoasa campie.
Acelasi sentiment de instrainare peste tot. Prietenii se pierd incet si devin doar nume in agenda telefonica. Candva erau pe categorii : colegi, amici, fosti prieteni, viitori prieteni,iubiti sau neiubiti… acum se topesc intr-una singura. Un singur cuvant cu multa incarcatura emotionala: Sighisoreni.

Momente de tacere umplute prin gesturi.

Conversatie despre ce am mai facut. Conversatii obisnuite, cum poarta totii oamenii care nu s-au vazut de mult timp. Discutii despre cunostinte comune, iar daca ne plictisim, confesiuni despre matters of the heart. Saniat. Cozonac. Vin. Tuica. Bere, whisky si sarmale cat cuprinde. Din Ajun pana in a doua zi de Craciun se organizeaza mese festive la care se fac fel de fel de excese. Seara de colindat.
Dorm pe canapeaua rosie si ma trezesc cu o crenguta de brad in ochi, cu un glob si o fundita. Miroase a cafea cu lapte de dimineata. Ma trezesc si sunt obosita. Poate mahmura. Cand sunt aici parca dorm mereu.
Intr-un oras mici obosesc mai repede pentru ca ma invart in cerc. Ma simt de parca m-as uita printr-un geam inghetat si aburit la fericirea celor din jur.