alexandrabalan.ro

Inainte credeam ca dezordinea din casa ma ajuta sa ma concentrez. Ca trebuie sa calc pe lucruri ascutite, pe haine si resturi de mancare ca in mintea mea sa fie totul clar si ordonat. Haosul se risipea doar in weekend, cateodata, cand vasele se spalau singure, gunoiul se golea si hainele erau puse de o mana invizibila pe umerase. Ordinea se instaura intotdeauna doar pe jumatate. Am adunat lucruri mic si inutile, carti, lucruri furate si hartii care incap acum in doua cutii de carton.

Las in urma o tigaie in care sunt gravate esecurile mele culinare. Un ghiveci de flori in care a murit o sativa, in care a incoltit grau si in care traiesc momentan niste fluturi de noapte ascunsi intr-o gura leului. Las in urma o pisica vagaboanda care seara imi intra pe geam si ziua dormea pe terasa si cateva gauri in perete.

Unde am sezut, unde am dormit, unde am mancat si unde am visat se va asterne praful. Melancolia e neagra cu buline albe.

De sambata o sa fiu mandra posesoare (chiriasa) a unei minuscule garsoniere la metrou Nicolae Grigorescu.

Daca aveti un frigider in plus, voi sau cunoscuti ai vostri, let me know. Dau bere in loc de comision de intermediere cand s-o raci in noul aparat. Multumesc.

Am scris candva un post despre o taranca din Bucuresti care m-a lovit pe trecerea de pietoni din piata Unirii cu un trandafir. Atunci consideram ca baba a facut-o cu ura, dar Miclowan sustinea ca ar fi totusi un gest romantic cu un oarecare inteles in folclorul romanesc.

Zilele trecute cand am fost in Cluj am patit ceva asemanator. Un tigan incerca sa vanda flori studentilor care beau bere pe terasele din zona pietonala a Clujului si, venind la masa noastra, m-a lovit cu un trandafir in cap. Am ripostat destul de impertinent, dar mosul mi-a spus totusi de ce a facut respectivul gest : “Ca sa nu te loveasca dracu’ cu focu’, d’aia. ”

Deci intr-un fel am fost salvata de acel personaj romantic care este diavolul printr-un gest romantic ce implica un trandafir rosu, un mos romantic si o tartacuta neagra care nu avea cum sa se fereasca de tot acest romantism.

Acum sa raspundem la leapsa lansata de Alex Boldea. 21 de cuvinte care ne definesc pe noi :

Andrei Marinescu zice: 1.puff
2.post-it
3.blanky
4.bere
5.vodca
6.surubelnite
7.fum
8.royksopp
9.ding!
10.patruzecisiopt
11.job
12.tickle
13.sobolanei
14.rotund
15.sarut
16.saptesprezece
17.iubire
18.sex
19.fructe
20.noapte
21.animenights

Eu zic :

puiut, multa multa multa dragoste, nonconformism, albastru, negru, vama veche, cinism, drag, copilaresc, somnic, calatorie, alcool, atractie, distractie, filme, negare, contradictie, linux, catei, plimbare de manutza, nopti in puf, cafea.

As da leapsa mai departe Simonei, daca ii face placere.

Zilele astea imi doresc mult, mult de tot sa fiu un melc. Unul cu cochilie, se intelege.

Asa macar nu mi-as mai cauta casa in reviste de 2 lei.

Iar daca as fi un melc mai hraparet m-as tara asa incet pana intr-o zona semicentrala si apoi mi-as inchiria jumatate de cochilie . Unui cuplu de intelectuali, fara copii si cu serviciu stabil.

Toate povestile frumoase s-au intamplat candva si nu mai au sansa de a se repeta. In acest prezent nu se mai intampla nimic.

Gorki spune in povestea Batranei Izerghil (1894) “Vezi cate s-au intamplat odinioara? In zilele noastre insa nu mai intalnesti nimic, nici fapte, nici oameni, nici povesti ca cele din trecut …Oare de ce ? …Ia spune-mi ! Asa-i ca nu poti sa-mi spui ?!… Ce stii tu ? Ce stiti voi tinerii ? Ehei ! Priveste cu luare-aminte in trecut…si acolo veti gasi raspuns la toate….Da voi nu vreti sa va uitati in urma, si, de aceea, nu stiti sa traiti…Parca eu nu vad cum e viata de astazi ? Ah, vad prea bine, cu toata ca mi-a slabit vederea ! Vad ca oamenii nu mai traiesc, ci doar incearca sa traiasca, istovindu-si in zadar toata vlaga din ei…Si dupa ce s-au pradat chiar pe ei, pierzandu-si vremea in zadar, incep sa se planga de soarta. Ce amestec are in ea toate astea ? Fiecare isi croieste singur soarta lui ! In ziua de azi vad tot felul de oameni, dar oameni puternici nu mai vad ! Unde s-au ascuns oare ? … Si oameni frumosi intalnesti tot mai rar. “

Cred ca azi ne uitam mai des in urma. Atat de des incat uneori ar fi cel mai simplu sa mergem cu fundul inainte. Dar raspunsurile nu vin din trecut si nu apar in vis. Lumea te forteaza sa-i intorci fata, sa deschizi ochii, dar daca timpul e ingaduitor cu tine si te rabda multi ani o sa te orbeasca batranetea si in cele din urma o sa-ti inchida ochii la loc. Poate orbirea este un atu. Daca stii deja, ce sens mai are sa vezi.

Si din nou, daca timpul are rabdare cu tine decizile se vor lua singure si viata te va trai pana cand nu mai e nici o decizie de luat. E mai simplu sa nu-ti croiesti singur soarta. Si da, oameni frumosi intalnesti tot mai rar.

De regula lucrurile bune nu vin la cei care asteapta. Pentru ca asteptarea nu naste decat frustrari.

Domnul Altar Moisa (sau Moisil) a fost regizorul perfect in aceasta scurta pelicula a groazei pe care a trait-o toata seria A, anul 3 de la Facultatea de Finante in aceasta sesiune. A stiut cum sa se joace cu nervii nostri timp de mai bine de o saptamana nedivulgand rezultatele examenului de inginerie financiara. Cred ca s-a distrat. Este una din cele doua perioade a anului cand este o persoana cautata si asteptata.

In aceasta noapte se pare ca si-a gasit un sclav ca sa treaca cele peste 1000 de note in catalogul virtual. Traiasca sclavii.

In caz ca va intrebati. Nu, nu am restante la domnul Altar.

How can I tell you this? I cannot touch you, but I can kill you.

(moarte de mana unei zeite minore care omoara cu coasa si cu lacrimi in ochi )

Aceasta este sobolanasul meu de la Ikea. Il cheama Yagami ca pe Yagami Light, un student idealist care a vrut sa se substituie zeului mortii (Shinigami) si sa creeze o lume noua lipsita de crime. Sobolanii, la fel ca si criminalii, opereaza numai noaptea. Al meu este insa un sobolan mai civilizat, iar cum spune si W. Borchert in nuvela sa, noaptea dorm pana si sobolanii.

Personajul Yagami Light este din serialul anime numit Death Note, o poveste politista care l-a captivat si pe Andrei care numai iubitor al genului nu este. Un Shinigami isi pierde lista in care noteaza oamenii ce trebuie sa moara in lumea umana. Zeul mortii trebuie doar sa se uite la o persoana ca sa ii stie numele si varsta, iar scriindu-i numele in caietul sau persoana moarte in 40 de secunde. Gasind caietul Yagami devine stapanul zeului si poate ucide la fel ca si acesta. Aceasta putere il face sa creada ca poate curata lumea de oameni rai si decide sa se puna in serviciul societatii omorand criminali. Datorita inteligentei sale peste medie Yagami este racolat de politie sa colaboreze cu tatal sau in prinderea criminalului in serie numit Kira, nume sub care s-au mediatizat crimele sale. Kira ajunge sa aiba nenumarati fani, iar in cele din urma si acceptul presedintelui Americii ( parte extrem de ridicola ).

La noua slujba Yagami il cunoaste pe cel mai bun detectiv din lume zis L. Acesta este un rival pe masura lui Yagami, iar scopul lui principal devine inlaturarea lui L. Spre dezamagirea mea sfarsitul a fost unul moralizator. Cum e si firesc moartea ii invinge pe toti.

Giruette, potaia, se plimba pe strada. Trotuarul era inca umed dupa ploaie si nu-i prea venea sa paseasca. Strada era lunga si goala.  Trotuarul era lat astfel incat sa se poata merge comod pe el. Oricum nu era nimeni pe strada care s-o incomodeze. La stanga si la dreapta erau boscheti umbrosi, iar in spatele boschetilor curti murdare si case din alte vremuri care au fost candva somptuoase. Acesta este decorul prin care Giruette inainta.

Strada nu cotea nicaieri si nici nu se facea vreo straduta la stanga sau la dreapta. Giruette a mers prea departe pe acea strada fara sa bage de seama. La inceput avea mai multe optiuni, se gandea chiar sa o ia pe soseaua principala care duce in parcul acela mare, spre lac. Dar acea sosea principala a ramas in urma si sa se intoarca i se parea o pierdere de vreme. Acum ca nu mai are de unde alege nu mai conteaza atat de mult sa ajunga undeva. Giruette paseste pe trotuarul umed din inertie. Cu coada intre picioare.

Fara reguli ar fi haos, iar fara libertate nu ar fi bunastare. Dar regulile sunt restrictii aplicate asupra actiunilor altora (J. Stuart Mill). Iar libertatea mea se opreste acolo unde incepe libertatea persoanelor din jur (Kant). Deci nu sunt un om liber sa faca orice.

Mill spune ca liberalismul de azi se poate transforma usor in tirania majoritatii, iar cand tiranul este societatea ca o colectivitatea in raport cu indivizii separati care o compun, atunci efectele acesteia pot fi mult mai devastatoare ca cele ale tiranilor din Antichitate. Asta pentru ca lasa mai putine portite de scapare individului si patrunde mai adanc in amanuntele vietii lui personale. Protectia necesara in acest caz este cea impotriva atitudinilor si opinilor dominante.

La nivel personal regulile care nu sunt dictate de lege sunt dictate de obisnuinta. Acestea par de la sine intelese si nu merita justificate.

Obisnuinta nu lasa sa se strecoare vreo umbra de indoiala cu privire la validitatea regulilor. Iar cand exista indoieli cu privire la o regula nescrisa trebuie doar intrebat cineva din cercul propriu de prieteni, care ti-o va confirma imediat. Dar gusturile si sentimentele oamenilor din acelasi grup tind sa fie aceleasi sau sa se armonizeze.

“pentru un om oarecare, propria sa preferinta, astfel sustinuta, nu numai ca este un temei absolut satisfacator, dar este si singurul de care dispune, in general, pentru a-si sustine ideile morale, estetice …”(J. Stuart Mill)

In general persoanele cu sentimente si idei contrare se lovesc de bariera ideilor preconcepute. Aceste persoane fie se conformeaza, fie vor fi respinse. Oamenii cu principii sunt cei mai periculosi pentru ca de ei, la fel ca de idei preconcepute, nu te poti proteja in nici un fel.

Din pacate subiectivitatea nu se poate evita, iar mediocritatea nu se poate interzice prin lege.