alexandra | 
03 29th, 2009| 
O retreta in cinstea sfantului iezuit Francisc Xavier descrisa de James Joyce in romanul sau “Portret al artistului in tinerete” :
Pasul unu conform Indreptarului de exercitii spirituale (Ignatiu de Loyola) este compunerea locului.
Iadul este infinit. Predicatorul incepe de la Adam si Eva, continua cu Lucifer, ingerul cazut, ispita si moarte care ne pandeste la orice pas.
Omul se sperie cel mai tare de intuneric. Daca trei zile de intuneric au fost de ajuns ca sa-i terorizeze pe egipteni teroarea unei vesnicii de intuneric ne intrece imaginatia. O vesnicie de intuneric intr-o mare de flacari care ard neincetat fara sa raspandeasca lumina. Flacarile ard fara sa distruga, ard astfel incat sa chinuie trupul si sa-l innece in fum. Ard corpul si sufletul pacatosilor. Cadavrele duhnesc si se zbat in mizerie. Diavolii cu chipuri inspaimantatoare iti amintesc pacatele si te mustra pentru ca ai pacatuit. In acest fel nu vei uita niciodata. In jurul tau iti vezi prietenii alaturi de care ai pacatuit si incepi sa sudui inciudat pentru ca le-ai dat ascultare.
Pasul doi : natura chinurilor morale din infern.
Pacatul de moarte este pedepsit in iad fizic si moral. Pedeapsa morala este cel mai greu de indurat si se refera la trei aspecte : durerea despartirii, durerea constiintei si intinderea chinului.
Despartirea de Dumnezeu este o durere cu atat mai mare pe masura ce osanditul devine constient de bunatatea si iubirea lui Dumnezeu si de faptul ca pacatele lui l-au indepartat de aceasta iubire. Orice cainta este inutila din moment ce ai ajuns in iad, nu exista cale de intoarcere. Daca durerea pe pamant se uita si trece in cele din urma durerea din iad se adanceste in fiecare clipa si devine mai apasatorare.
Dumnezeu ii va impartasi apoi osanditului propria cunoastere a pacatului, astfel incat pacatul sa-i apara osanditului in toata rautatea lui, asa cum apare in ochii lui Dumnezeu. Pacatele omului i se vor derula la nesfarsit in minte si se va cai amarnic vazand cum s-a indepartat pas cu pas de mantuire.
Omul in viata poate sa indure multe chinuri, iar chinul se diminueaza odata ce te obisnuiesti cu el. Dar chinurile vietii sunt trecatoare si vin pe rand, cate un chin deodata. Chinurile fizice ale iadului se diversifica neincatat astfel incat durerea sa nu scada si ataca toate simturile deodata. Asta inseamna vesnicia iadului.
“Ma rog Domnului ca bietele mele cuvinte sa fi izbutit astazi a pastra in cuviosie pe cei ce au harul lui Dumnezeu, a intari pe cei sovaielnici , a aduce inapoi catre harul lui Dumnezeu pe bietul suflet ratacit, de s-ar aflat vre-un asemena suflet printre voi. ”
Ad maiorem dei gloriam.
