alexandrabalan.ro

Sumarul faptelor este unul banal. Un el, o ea intr-un pahar de cristal. Culori. Moarte si halucinatii.

Se imbina in mintea mea cu actiune filmului de noaptea trecuta. Talking to another woman. Regizorii americani ne invata despre renuntare. Cineva e prea departe, altcineva e prea batran, memoria e tanara dar degeaba. Frumosul nu mai are a face cu esteticul sau utilul ci cu a sa delimitare in timp. Omul recent nu mai simte decat poate o data pe saptamana, in weekend, in rest ia decizii rationale.

In Le Portrait de (la) Petite Cosette artistul nu isi refuza nimic. Renuntarea este un moft pentru ca el a invins deja moartea.

Publicul prefera o combinatie intre cele doua. Emilie Autumn din Chicago care stie sa cante la vioara si la clavecin plus imagini din Le Portrait de (la) Petite Cosette .

Inexplicabilul. Mi-e foame. Lividity – Pussy Lover.

Cafeneaua Insomnia din Cluj.
Locul meu preferat :

Lumina din sticle albastre de bere.

Insomnia si oamenii. Cu picioarele si mainile lor.

Postul asta e cu happy end.

La Giruette, potaia, se plimba pe strada. Cu grija pasea ultimii pasi inainte de lasarea cortinei. Un brat metalic ii atarna galben si greu. De partea cealalta a cortinei bratul prinde radacini si rugineste.
De aici vede partea cealalta din punctul de vedere al unui spectator care se satura si trece mai departe la o scena mai interesanta pentru ca pe scena asta continuarea e previzibila si plicticoasa. Pe-o parte-i bratul, pe cealalta e ea, Giruetta.

In aceste circumstante Giruetta se mira daca sa mai paseasca sau sa stea.

Ai timp de una mica, acum ?
Repede, pana nu observa ca am disparut.
Pasivitatea are cont de messenger, bigbearsalwayssleep.
Calm si politete rece in loc de alte feluri de manifestare.
Ma gandesc la Sniffer.