alexandrabalan.ro

Sa ne imaginam un copil imbracat in blugi uzati si un tricou. Pe perete are un poster gigantic cu poza de mai jos.

Nu-i e foame, nu-i e frig si a dormit bine.  E tanar, putin inhibat si experienta cu tinerele domnisoare nu-l recomanda.
Autorul lui preferat este Franz Kafka. A citit tot ce i-a picat in mana cu romane, nuvele, proza scurta si corespondenta cu tot. Ii place Kafka pentru ca in prima zi de scoala nu era cel mai vorbaret copil, nici cel mai prietenos copil si nici cel mai bun la ora de sport si totusi era singurul din clasa care auzise de Kafka. Ii place Kafka pentru ca personajele lui se potrivesc atat de bine cu firea lui incat incepe si el sa se transforma treptat intr-un personaj la fel cum Gregor Samsa s-a metamorfozat intr-un gandac.
A citit undeva ca au mai scris si alti autori romane psihologice, psihedelice cu eroi moderni carora le e frica de femei, sunt excesiv de politicosi – sunt oameni marunti, lipsiti de vicii, cerebrali, visatori, genul de oameni simpli care vor sa fie personaje respectabile si care se plimba noapte pe strazi topindu-se in peisaj. Ba unii autori au nascut asemenea personaje chiar inainte domnului Kafka. La inceput nu i-a venit sa creada. Apoi i-a gasit pe Knut Hamsun si pe Gogol. Foamea – Mantaua – Metamorfoze… Sinapsele s-au facut si mult mai bine decat as putea sa le descriu acum in cateva cuvinte. Copilul citea in continuare autor dupa autor, mut de uimire.

I-a picat in mana la un moment dat si volumul lui Balzac, Pescuitori in ape tulburi, dar dupa ce a dat un search pe google.ro si a vazut ca nu s-a deranjat nimeni sa-i traga un review a zis ca nu merita. Subiectul e mult prea expirat si apoi el nu vrea sa se descurce in viata dupa bunul exemplu al parvenitilor si oportunistilor. E sub nivelul lui. E atat de tanar si deja atat de intolerant.

Ar prefera o functie obisnuita, cu putine responsabilitati, pentru care nu trebuie sa se zbata. Ar vrea sa cunoasca oameni interesanti, sa fie liber si fericit ca un copil si sa nu faca nimic deosebit pentru toate astea. Copilul nu o sa fie niciodata un boschetar decat daca o sa aleaga asta in mod constient. Copilul nu o sa vrea niciodata mai mult decat isi permite sa vrea si nu o sa reuseasca nimic mai mult decat isi propune.

Sunt unele carti pe care un copil tanar, emotiv, satul, pieptenat si imbracat poate nu ar trebui sa le citeasca.

Andrei spunea ca domnul Cohen e un santajist sentimental. Statea cu capul pleca, palaria in mana si tot dadea sa plece.

Din cand in cand se mai lasa in genunchi. Pleca topaind. Iar dupa ce a anuntat ca este ‘Closing Time’ a plecat si s-a intors cantand “I tried to leave you… I hope you’re satisfied Bucuresti !”.

Si am fost.

La final ne-a binecuvantat cum binecuvanteaza un bunic niste copii rataciti care mai au multe de mers pana acasa. Smerenia lui si neascultarea noastra. Ne-a zis de noroc, familie, fericire si pace in singuratate pentru cei fara noroc.  “Thank you for keeping my songs alive all these years. Drive safe !”.

Lumea deja se grabea sa iasa de pe stadion, sa prind tramvaiul, sa gaseasca masina, sa iasa odata din multime. Graba zilnica pe care nu o sa o inteleg niciodata. Poporul nu a ramas socat, probabil se intreaba ce dracu vrea si asta. De unde atata bunatate.

Ma gandem la romanele lui. La indieni din America, la partile corpului care toate pot sa ofere o placere hedonista, fara exceptie. La un genunchi atins cu buze si la condus sute de km dezbracata cu fundul pe bilute de lemn, alaturi de autostopisti care te mangaie. Sotia prietenului si boschetarii din pivnita. La fecioara, la tinerete si la noapte in care am vazut  Natural Born Killers. Cuvintele n-ar insemna atat de mult daca n-ar fi cantate. Charilie Manson n-a fost poet.

Official video – In my secret life