alexandrabalan.ro

Renee French este autoarea unor carti de benzi desenate cu povesti inspirate din singuratatea oamenilor, dupa cum declara intr-un interviu pentru comicbookbin.com in 2007. Imi place finalul paragrafului.

“What they do when it’s just them, alone in the house, alone in life, even if they’re with someone physically.  Edison was alone, even living with his father, and then with Patrice.  And when he was alone in a room, his toys and drawings were more alive to him than his family.  Or, warmer to him.  Also, I like to think about life for people who have nobody.  If you look at novels or movies or songs, it seems that if you don’t have someone, you don’t exist.  You’re nothing.  I don’t believe that.”

Gandirea e simpla iar desenele pe care le naste sunt unele gretoase, altele dragute, dar in toate se gaseste ceva deranjant. Vezi iepurele de mai jos !

The Lost Portfolio e un album cu desene insotite de o descriere a locului in care au fost desenate.  Arata cam asa :

Pe 12 si 13 Decembrie se organizeaza targul de cadouri “Boutique de fineturi – Mic targ de delicatese si cadouri cu stil” la Cafepedia (str. Artur Verona nr 2).  Citeste mai multe despre eveniment la :

http://www.boutique-de-fineturi.blogspot.com/

Mielul, ratacind prin padure, da de o haita de lupi. Nu i se pare straniu ca nu e la pasune si nici ca sunt lupi in jur. Mielul paseste cu incredere de parca ar vrea sa ajunga mai repede la finalul acestui vis urat. Si scapa.

link

In continuarea visului mielul se trezeste in poarta cimitirului si intra fara sa se gandeasca la nimic. Poarta o gaseste nepazita. Mai face cativa pasi si se trezeste-n rai. Raiul este gol de sfinti si scaldat intr-o lumina banala de toamna, usor aurie. Il intampina un Iisus gol si proaspat dat jos de pe cruce. Inca nu se poate tine bine pe picioare, se sprijina de pereti ca sa stea drept si are ochii bulbucati.
Iisus ii da buna ziua, il felicita ca a ajuns asa departe si ii spune ca trebuie sa se intoarca imediat. Mielul se uita buimac si nu se-ndura sa plece. Atunci Iisus ii spune ca-i va da si-un caine ca sa nu se intoarca cu mana goala. Mielul accepta, n-are incotro, si face cale intoarsa.
In cateva minute se scurge o jumatate de viata pamanteasca si mielul nu mai este miel. Acum merge la turma pe doua picioare si nu-i nici urma de caine in jur. Noile circumstante nu sunt un impediment – mielul tot ca miel se poarta. Nu il doare nimic, nici despartirea de rai care se spune ca ar trebui sa doara. Mai gafaie, ce-i drept, din cand in cand de graba cu care a plecat de acolo.