Scrieri. Max Frisch. Modernism.

Daca esti orb lumea din jur nu are de ce sa fie falsa cu tine. Oamenii se vor misca nestingheriti, pentru ca esti orb si nu-i vezi, nu le vezi mizeria din casa sau coafura neglijenta. Poate acesta este singurul mod de a observa oamenii cu adevarat. Singurul mod de a-i vedea cum se comporta cand sunt singuri. Bineinteles la inceput nu te vor crede ca esti orb, dar ajunge sa scrumezi pe langa scrumiera sau sa le arzi din greseala canapeaua. Asta ii va linisti cu siguranta si nu va lasa loc de alte indoieli.

Cum ar fi atunci sa vezi si totusi sa iti cumperi o pereche de ochelari fumurii, un baston de orb si in cele din urma sa inseli un doctor care sa iti elibereze un certificat de orb. Ai deveni un orb autentic de dragul experientei inedite. Poate ai avea o sotie pe nume Lila care ar fi actrita sau contesa sau orice altceva si care te-ar intretine. Cum ar fi daca aceasta sotie te-ar insela. Ar putea primi scrisori de la orice amant si nu ar trebui sa le ascunda. Tu le-ai putea citi, dar esti prea galant pentru asa ceva. Ramai cu banuielile si nu poti sa faci nimic pentru ca ai ales sa fii orb.

Daca te-ai plictisit sa fii orb poti mereu sa fii altceva. Poti sa fii tu amantul Lilei cu care ea inseala un sot bogat si ocupat. Totusi speri ca Lila nu te inseala si nu a descoperit ca nu esti orb cu adevarat. Asa doar poti ramane Gantenbein. Lucrurile s-au intamplat deja, acum mai lipseste sa le gasesti o poveste.

Roman : Max Frisch, “Mein Name sei Gantenbein “, Suhrkamp Verlag, Frankfurt/M 1964

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.