Moartea unei viori

A fost o moarte lenta. Asfixiere cu praf.
Praf in sicriu si praf in jur. Praf de sacaz.
Amprentele mele erau peste tot pe gatul viorii.
A fost atat de simplu incat am facut-o cu mana stanga. Timp de atatia ani.
Nu cred ca se astepta pentru ca nu a scartait niciodata.                                                         
Nu falsa, ma asculta docila si imi inchipuiam ca-i place.
Incercare de resuscitare. Azi.
Cand am atins-o n-a mai vrut sa stea intr-o forma si mi se scurgea printre degete.
In ciuda.
Coarda s-a rupt de pipait si fire cadeau din arcus sa-l cheleasca.
Sunetele curgeau din diez in bemol. Inexact.
Calusul se inchina cantand Sobre las Olas. Si stramb a ramas.

4 Responses

  1. Yuki Says:

    cumpara=-i un flaut si scoate-i in lume ;)
    frumos scris :)

  2. alexandra Says:

    ar fi ceva sa-i cumpar alta vioara. una mai mare sa-i fie pereche.

  3. dorind Says:

    exceptional!!!!mi-am amintit vechiul slagar studentesco-cocalar”am o nevasta ca o roza ce se-ndoaie ca o cobza”.ai scris absolut minunat!

  4. alexandra Says:

    vai, multumesc :)

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.