alexandrabalan.ro

Andrei spunea ca domnul Cohen e un santajist sentimental. Statea cu capul pleca, palaria in mana si tot dadea sa plece.

Din cand in cand se mai lasa in genunchi. Pleca topaind. Iar dupa ce a anuntat ca este ‘Closing Time’ a plecat si s-a intors cantand “I tried to leave you… I hope you’re satisfied Bucuresti !”.

Si am fost.

La final ne-a binecuvantat cum binecuvanteaza un bunic niste copii rataciti care mai au multe de mers pana acasa. Smerenia lui si neascultarea noastra. Ne-a zis de noroc, familie, fericire si pace in singuratate pentru cei fara noroc.  “Thank you for keeping my songs alive all these years. Drive safe !”.

Lumea deja se grabea sa iasa de pe stadion, sa prind tramvaiul, sa gaseasca masina, sa iasa odata din multime. Graba zilnica pe care nu o sa o inteleg niciodata. Poporul nu a ramas socat, probabil se intreaba ce dracu vrea si asta. De unde atata bunatate.

Ma gandem la romanele lui. La indieni din America, la partile corpului care toate pot sa ofere o placere hedonista, fara exceptie. La un genunchi atins cu buze si la condus sute de km dezbracata cu fundul pe bilute de lemn, alaturi de autostopisti care te mangaie. Sotia prietenului si boschetarii din pivnita. La fecioara, la tinerete si la noapte in care am vazut  Natural Born Killers. Cuvintele n-ar insemna atat de mult daca n-ar fi cantate. Charilie Manson n-a fost poet.

Official video – In my secret life