Un erou al timpului nostru (Lermontov)

Un erou al timpului nostru iubeste libertatea.

Un erou al timpului nostru e cinic si se plictiseste.

E mereu in cautarea de noi trairi.

Prieteniile sunt trecatoare.

Iubeste femeia de la distanta, dar dupa ce a cucerit-o o dispretuieste.

“L-am inteles…Sarmanul batran pentru prima oara poate in viata lui isi neglijase slujba din cauza unor interese personale – si ce rasplata primise! (…)

- Imi pare foarte rau – i-am spus eu – extrem de rau imi pare, Maxim Maximici, ca trebuie sa ne despartim asa de repede.

- Cum sa ne tinem noi, batrani inculti, dupa voi, tineri moderni si ingamfati ! Cand va intalneste omul pe unde suiera gloantele cerchezilor, mai merge… Dar daca da de voi in alta parte, vi-i rusine sa intindeti mana unuia ca noi. (…)

Ne-am luat ramas bun destul de rece. Bunul Maxim Maximici era acum iarasi capitanul incapatanat si artagos. Pentru ce ? Pentru ca Peciorini, fiind cu gandul aiurea, sau poate din alta pricina, ii intinse mana, cand el voise sa-l imbratiseze. E trist sa vezi ca un tanar isi pierde cele mai frumoase sperante si visuri, ca i se smulge din fata ochilor valul trandafiriu prin care a privit faptele si sentimentele omenesti, dar mai ramane nadejdea ca-si va inlocui iluziile vechi cu altele noi, la fel de frumoase…Cu ce le inlocuieste insa, la varsta lui, Maxim Maximici ? Vrand-nevrand, inima i se impietreste, sufletul se inchide…

Am plecat singur.”

Leave a Comment

Please note: Comment moderation is enabled and may delay your comment. There is no need to resubmit your comment.